RUJEOLA

Rujeola este cauzată de virusul rujeolei și este deosebit de contagioasă. Rujeola nu este o afecțiune inofensivă, deoarece pot apărea complicații grave. Copiii în primul și al doilea an de viață sunt deosebit de expuși riscului. Aproximativ jumătate din cazuri apar la adulți. Teoretic, este posibilă eradicarea rujeolei la nivel mondial prin vaccinare. Pentru a limita semnificativ transmiterea (pentru eliminare) ca prim pas spre eradicare, aproape toate persoanele din Germania trebuie să fie protejate împotriva rujeolei.

De la o persoană la alta

Virusurile rujeolei pot fi transmise prin contact cu secrețiile din nas sau din gât. Infecția se produce de obicei prin intermediul unor picături mici care se răspândesc prin aer atunci când o persoană bolnavă tușește, strănută sau vorbește, iar picăturile respective sunt inhalate de alte persoane. Transmiterea este posibilă și în lipsa unui contact direct, de exemplu în încăperi în care au fost anterior persoane bolnave.

Orice persoană care nu este protejată printr-o schemă completă de vaccinare sau ca urmare a infectării anterioare poate contracta rujeola. Sugarii mici și alte grupuri de persoane cărora nu li se permite (încă) vaccinarea necesită în special imunizarea prin vaccinare a persoanelor din mediul în care trăiesc și protecția la nivel comunitar. Copiii cu vârsta sub cinci ani și adulții de peste 20 de ani sunt mai suscepti- bili de a suferi complicații grave în comparație cu alte grupe de vârstă. În mod suplimentar, complicațiile sunt observate mai frecvent la persoanele cu o imunodeficiență congenitală sau dobândită. Femeile însărcinate prezintă, de asemenea, un risc crescut de apariție a complicațiilor în comparație cu femeile care nu sunt însărcinate, în situația în care se îmbolnăvesc de rujeolă.

• Înainte de a merge la medic, informați cabinetul prin telefon dacă bănuiți că aveți rujeolă, astfel încât echipa cabinetului să poată adopta măsurile de protecție adecvate.
• Nu există un tratament cauzal pentru rujeolă. Există posibilitatea de a ameliora simptomele, cum ar fi febra.
• Antibioticele nu ajută împotriva rujeolei, deoarece sunt ineficiente împotriva virusurilor. Antibioticele pot fi administrate dacă apar complicații suplimentare cauzate de bacterii.
• Persoanele bolnave trebuie să rămână acasă și să evite contactul cu persoanele care nu sunt protejate în mod fiabil împotriva rujeolei (de exemplu, printr-o schemă de vaccinare completă sau printr-o boală anterioară) până când, în opinia medicului, nu mai există niciun risc de răspândire a virusului rujeolei.
• De asemenea, persoanele suspecte de rujeolă ar trebui să rămână acasă până când suspiciunea a fost exclusă dincolo de orice îndoială de către direcția locală de sănătate publică sau conform opiniei unui medic. 
• În cazul rujeolei se aplică reglementările Legii privind protecția împotriva infecțiilor. Copiilor și adulților care au fost diagnosticați cu rujeolă sau sunt suspectați de rujeolă li se interzice temporar să frecventeze sau să muncească în spații comune, cum ar fi școlile sau grădinițele. Această cerință se aplică, de asemenea, persoanelor care se află în locuințe comune în care a apărut un caz de boală sau o persoană suspectă de rujeolă. Direcția de sănătate publică vă va informa cu privire la excepții. Persoanele afectate trebuie să informeze instituția comunală despre boală.
• Medicul curant sau direcția de sănătate publică responsabilă va decide când poate fi reluată activita- tea sau când este permis din nou accesul în spațiile destinate utilizării comune. De regulă, persoanele bolnave pot reveni în spațiile respective cel mai devreme în a 5-a zi de la apariția erupției cutanate.

Vaccinarea

Comitetul permanent pentru vaccinare (STIKO) recomandă vaccinarea împotriva rujeolei. În acest scop sunt disponibile vaccinurile ROR, care protejează și împotriva oreionului și rubeolei, precum și vaccinurile RORV, care conțin și o componentă împotriva vărsatului de vânt (varicela).

• Pentru copii se recomandă constituirea protecției prin imunizare în două etape: primul vaccin trebuie administrat la vârsta de 11 luni, iar al doilea vaccin la vârsta de 15 luni, dar nu mai devreme de 4 săptămâni după primul vaccin. Primul vaccin ROR poate fi administrat în mod practic ca parte a examenului de screening U6. Primul vaccin ROR poate fi administrat de la vârsta de 9 luni, în situația în care copilul urmează să frecventeze o instituție de învățământ înainte de împlinirea vârstei de 11 luni.
• Copiii și adolescenții nevaccinați trebuie să fie vaccinați cât mai curând posibil, cu două doze la cel puțin 4 săptămâni distanță.
• Pentru adulții născuți după 1970 se recomandă să fie vaccinați o singură dată ca vaccinare standard dacă nu au fost vaccinați împotriva rujeolei sau au fost vaccinați doar o singură dată în copilărie. Acest regim este valabil și în cazul în care situația vaccinării nu este clară. Pentru persoanele care fac parte din categoriile profesionale speciale, care s-au născut după 1970, se recomandă o dublă vaccinare împotriva rujeolei. Este vorba despre personalul din instituțiile de învățământ, din unitățile medicale, din unitățile de îngrijire, din unitățile de cazare în comun, de exemplu a refugiaților, precum și pentru personalul din instituțiile de învățământ tehnic, profesional și superior.

Oricui a intrat în contact cu o persoană care suferă de rujeolă și care nu este protejat ar trebui să i se administreze așa-numita vaccinare post-expunere împotriva rujeolei în termen de 3 zile, dacă este posibil. În funcție de situație, acest demers poate preveni declanșarea bolii sau poate atenua evoluția acesteia. Administrarea de anticorpi (imunoglobuline) poate fi luată în considerare pentru persoanele de contact cărora nu li se poate administra vaccinul ROR (de exemplu, sugarii sub 6 luni și femeile însărcinate).

În conformitate cu Legea privind protecția împotriva rujeolei, părinții trebuie să dovedească imunizarea suficientă a copilului lor minor împotriva rujeolei de la vârsta de un an înainte de a intra într-o instituție de învățământ, cum ar fi o grădiniță sau o școală, sau să prezinte un certificat medical care să ateste că respectivul copil este imun la rujeolă. Există o imunizare suficientă împotriva rujeolei dacă a fost administ- rată cel puțin o vaccinare împotriva rujeolei de la vârsta de un an și cel puțin două vaccinări împotriva rujeolei de la vârsta de doi ani. Imunitatea poate fi determinată printr-un test de sânge (așa-numita determinare a titrului). Aceste cerințe se aplică, de asemenea, persoanelor care au fost îngrijite într-o casă de copii timp de patru săptămâni sau care sunt găzduite într-un centru de refugiați. Angajații născuți după 1970 care lucrează în instituții de învățământ și centre de cazare colectivă, precum și în sectorul medical trebuie să dovedească faptul că au fost vaccinați cu două doze sau că au imunitate împotriva rujeolei.

Direcția locală de sănătate publică oferă sfaturi suplimentare. Deoarece este prevăzută obligația de raportare a cazurilor de rujeolă, aceasta dispune de informații despre situația actuală și de o experiență vastă în tratarea bolii.

Informații suplimentare (specializate) sunt disponibile, de asemenea, online, pe site-ul web al Institutului Robert Koch (www.rki.de/masern).

Informații suplimentare privind protecția împotriva infecțiilor prin vaccinare pot fi accesate pe site-ul web al Centrului Federal pentru Educație în domeniul Sănătății (www.impfen-info.de).

Informații privind Legea privind protecția împotriva rujeolei pot fi accesate pe site-ul www.masernschutz.de.