RUJEOLA

Rujeola este cauzată de virusul rujeolei și este deosebit de contagioasă. Rujeola nu este o afecţiune inofensivă, deoarece pot apărea complicaţii grave. Copiii în primul și al doilea an de viaţă sunt deosebit de expuși riscului. Aproximativ jumătate din cazuri apar la adulţi. Teoretic, este posibilă eradicarea rujeolei la nivel mondial prin vaccinare. Pentru a limita semnificativ transmiterea (pentru eliminare) ca prim pas spre eradicare, aproape toate persoanele din Germania trebuie să fie protejate împotriva rujeolei.

De la o persoană la alta

Virusurile rujeolei pot fi transmise prin contact cu secreţiile din nas sau din gât. Infecţia se produce de obicei prin intermediul unor picături mici care se răspândesc prin aer atunci când o persoană bolnavă tușește, strănută sau vorbește, iar picăturile respective sunt inhalate de alte persoane. Transmiterea este posibilă și în lipsa unui contact direct, de exemplu în încăperi în care au fost anterior persoane bolnave.

Orice persoană care nu este protejată printr-o schemă completă de vaccinare sau ca urmare a infectării anterioare poate contracta rujeola. Sugarii mici și alte grupuri de persoane cărora nu li se permite (încă) vaccinarea necesită în special imunizarea prin vaccinare a persoanelor din mediul în care trăiesc și protecţia la nivel comunitar. Copiii cu vârsta sub cinci ani și adulţii de peste 20 de ani sunt mai susceptibili de a suferi complicaţii grave în comparaţie cu alte grupe de vârstă. În mod suplimentar, complicaţiile sunt observate mai frecvent la persoanele cu o imunodeficienţă congenitală sau dobândită. Femeile însărcinate prezintă, de asemenea, un risc crescut de apariţie a complicaţiilor în comparaţie cu femeile care nu sunt însărcinate, în situaţia în care se îmbolnăvesc de rujeolă.

• Înainte de a merge la medic, informaţi cabinetul prin telefon dacă bănuiţi că aveţi rujeolă, astfel încât echipa cabinetului să poată adopta măsurile de protecţie adecvate.
• Nu există un tratament cauzal pentru rujeolă. Există posibilitatea de a ameliora simptomele, cum ar fi febra.
• Antibioticele nu ajută împotriva rujeolei, deoarece sunt ineficiente împotriva virusurilor. Antibioticele pot fi administrate dacă apar complicaţii suplimentare cauzate de bacterii.
• Persoanele bolnave trebuie să rămână acasă și să evite contactul cu persoanele care nu sunt protejate în mod fiabil împotriva rujeolei (de exemplu, printr-o schemă de vaccinare completă sau printr-o boală anterioară) până când, în opinia medicului, nu mai există niciun risc de răspândire a virusului rujeolei.
• De asemenea, persoanele suspecte de rujeolă ar trebui să rămână acasă până când suspiciunea a fost exclusă dincolo de orice îndoială de către direcţia locală de sănătate publică sau conform opiniei unui medic.
• În cazul rujeolei se aplică reglementările Legii privind protecţia împotriva infecţiilor. Copiilor și adulţilor care au fost diagnosticaţi cu rujeolă sau sunt suspectaţi de rujeolă li se interzice temporar să frecventeze sau să muncească în spaţii comune, cum ar fi școlile sau grădiniţele. Această cerinţă se aplică, de asemenea, persoanelor care se află în locuinţe comune în care a apărut un caz de boală sau o persoană suspectă de rujeolă. Direcţia de sănătate publică vă va informa cu privire la excepţii. Persoanele afectate trebuie să informeze instituţia comunală despre boală.
• Medicul curant sau direcţia de sănătate publică responsabilă va decide când poate fi reluată activitatea sau când este permis din nou accesul în spaţiile destinate utilizării comune. De regulă, persoanele bolnave pot reveni în spaţiile respective cel mai devreme în a 5-a zi de la apariţia erupţiei cutanate.

Vaccinarea

Comitetul permanent pentru vaccinare (STIKO) recomandă vaccinarea împotriva rujeolei. În acest scop sunt disponibile vaccinurile ROR, care protejează și împotriva oreionului și rubeolei, precum și vaccinurile RORV, care conţin și o componentă împotriva vărsatului de vânt (varicela). 

• Pentru copii se recomandă constituirea protecţiei prin imunizare în două etape: primul vaccin trebuie administrat la vârsta de 11 luni, iar al doilea vaccin la vârsta de 15 luni, dar nu mai devreme de 4 săptămâni după primul vaccin. Primul vaccin ROR poate fi administrat în mod practic ca parte a examenului de screening U6. Primul vaccin ROR poate fi administrat de la vârsta de 9 luni, în situaţia în care copilul urmează să frecventeze o instituţie de învăţământ înainte de împlinirea vârstei de 11 luni.
• Copiii și adolescenţii nevaccinaţi trebuie să fie vaccinaţi cât mai curând posibil, cu două doze la cel puţin 4 săptămâni distanţă.
• Pentru adulţii născuţi după 1970 se recomandă să fie vaccinaţi o singură dată ca vaccinare standard dacă nu au fost vaccinaţi împotriva rujeolei sau au fost vaccinaţi doar o singură dată în copilărie. Acest regim este valabil și în cazul în care situaţia vaccinării nu este clară. Pentru persoanele care fac parte din categoriile profesionale speciale, care s-au născut după 1970, se recomandă o dublă vaccinare împotriva rujeolei. Este vorba despre personalul din instituţiile de învăţământ, din unităţile medicale, din unităţile de îngrijire, din unităţile de cazare în comun, de exemplu a refugiaţilor, precum și pentru personalul din instituţiile de învăţământ tehnic, profesional și superior.

Oricui a intrat în contact cu o persoană care suferă de rujeolă și care nu este protejat ar trebui să i se administreze așa-numita vaccinare post-expunere împotriva rujeolei în termen de 3 zile, dacă este posibil. În funcţie de situaţie, acest demers poate preveni declanșarea bolii sau poate atenua evoluţia acesteia. Administrarea de anticorpi (imunoglobuline) poate fi luată în considerare pentru persoanele de contact cărora nu li se poate administra vaccinul ROR (de exemplu, sugarii sub 6 luni și femeile însărcinate).

În conformitate cu Legea privind protecţia împotriva rujeolei, părinţii trebuie să dovedească imunizarea suficientă a copilului lor minor împotriva rujeolei de la vârsta de un an înainte de a intra într-o instituţie de învăţământ, cum ar fi o grădiniţă sau o școală, sau să prezinte un certificat medical care să ateste că respectivul copil este imun la rujeolă. Există o imunizare suficientă împotriva rujeolei dacă a fost administrată cel puţin o vaccinare împotriva rujeolei de la vârsta de un an și cel puţin două vaccinări împotriva rujeolei de la vârsta de doi ani. Imunitatea poate fi determinată printr-un test de sânge (așanumita determinare a titrului). Aceste cerinţe se aplică, de asemenea, persoanelor care au fost îngrijite într-o casă de copii timp de patru săptămâni sau care sunt găzduite într-un centru de refugiaţi. Angajaţii născuţi după 1970 care lucrează în instituţii de învăţământ și centre de cazare colectivă, precum și în sectorul medical trebuie să dovedească faptul că au fost vaccinaţi cu două doze sau că au imunitate împotriva rujeolei.

Direcţia locală de sănătate publică oferă sfaturi suplimentare. Deoarece este prevăzută obligaţia de raportare a cazurilor de rujeolă, aceasta dispune de informaţii despre situaţia actuală și de o experienţă vastă în tratarea bolii.

Informaţii suplimentare (specializate) sunt disponibile, de asemenea, online, pe site-ul web al Institutului Robert Koch (www.rki.de/masern).

Informaţii suplimentare privind protecţia împotriva infecţiilor prin vaccinare pot fi accesate pe site-ul web al Centrului Federal pentru Educaţie în domeniul Sănătăţii (www.impfen-info.de).

Informaţii privind Legea privind protecţia împotriva rujeolei pot fi accesate pe site-ul www.masernschutz.de.